Articolul 11. Prelucrarea care nu necesită identificare

(1) În cazul în care scopurile pentru care un operator prelucrează date cu caracter personal nu necesită sau nu mai necesită identificarea de către operator a unei persoane vizate, operatorul nu are obligația de a păstra, a obține sau a prelucra informații suplimentare pentru a identifica persoana vizată exclusiv în scopul respectării prezentei legi.

(2) Dacă, în cazurile menționate la alin. (1), operatorul poate demonstra că nu este în măsură să identifice persoana vizată, operatorul informează persoana vizată în mod corespunzător, dacă este posibil. În astfel de cazuri, art. 15–20 nu se aplică, cu excepția cazului în care persoana vizată, în scopul exercitării drepturilor sale în temeiul acestor articole, oferă informații suplimentare care permit identificarea sa.